bordura


bordura
(Del fr. bordure, ribete.)
sustantivo femenino
1 HERÁLDICA Dibujo o pieza que rodea al escudo.
2 Seto bajo de plantas de adorno que bordea al conjunto de plantas que decoran un jardín.

* * *

bordura (del fr. «bordure», orilla)
1 f. *Seto bajo de plantas de adorno que bordea un macizo de jardín.
2 Heráld. Dibujo que rodea el escudo. Bordadura.

* * *

bordura. (Del fr. bordure, orilla). f. Heráld. Pieza honorable que rodea el ámbito del escudo por lo interior de él, tomando, según unos, la décima parte de su latitud, y según otros, la sexta.

* * *

femenino BLASÓN Pieza honorable que rodea interiormente el ámbito del escudo.

Enciclopedia Universal. 2012.

Mira otros diccionarios:

  • bordura — BORDURÁ, bordurez, vb. I. tranz. A face operaţia de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere şi întindere. – Din bordură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • bordură — BORDÚRĂ, borduri, s.f. Fâşie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de… …   Dicționar Român

  • bordura — bordúra ž DEFINICIJA posebnom vrpcom opšiven rub tkanine, ukrasna traka kao porub pokrivača, stolnjaka, tapiserije i sl., na odjeći izvezena ili utkana šara na rubu ETIMOLOGIJA fr. bordure, tal. bordura …   Hrvatski jezični portal

  • bordúra — ž posebnom vrpcom opšiven rub tkanine; ukrasna traka kao porub pokrivača, stolnjaka, tapiserije i sl.; na odjeći izvezena ili utkana šara na rubu; obrub slike, mozaika, vitraila, ogledala kao ukrasni okvir itd. ✧ {{001f}}fr …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • bordura — s.f. [dal fr. bordure ]. 1. (abbigl.) [rifinitura di un abito, di una stoffa e sim.] ▶◀ [➨ bordatura (1)]. 2. [parte che delimita un aiuola] ▶◀ bordo, cortorno. ‖ perimetro. 3. (gastron.) [orlo decorativo di una pietanza] …   Enciclopedia Italiana

  • bordura — (Del fr. bordure, orilla). f. Heráld. Pieza honorable que rodea el ámbito del escudo por lo interior de él, tomando, según unos, la décima parte de su latitud, y según otros, la sexta …   Diccionario de la lengua española

  • bordura — bor·dù·ra s.f. CO 1. orlo di una tovaglia, di un lenzuolo, di una pezza di stoffa, ecc.: bordura di pizzo, di velluto Sinonimi: bordatura, bordo. 2. margine ornamentale di un aiuola; bordura viva, fatta di fiori o piante basse; bordura morta, di… …   Dizionario italiano

  • bordúra — e ž (ȗ) obrobni okrasni trak ali pas na predmetih, obroba: blazina z belimi čipkastimi bordurami; vezena bordura; krilo s široko borduro spodaj / pročelje ima ozko borduro iz opeke …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • bordura — bor|du|ra Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • bordura — {{hw}}{{bordura}}{{/hw}}s. f. 1 Bordatura. 2 Margine di aiole o spazi erbosi. 3 Decorazione che circonda la parte centrale di un arazzo. 4 Gallone che gira intorno al campo dello scudo. 5 Guarnizione intorno a una pietanza …   Enciclopedia di italiano